Stiri Romania

Secretele de fabricatie ale celei mai scumpe beri din Romania! Are o vechime de peste un secol si jumatate!

Desi este „batrana” de peste un secol si jumatate, vestita bere Ploll, care s-a fabricat in Romania (mai precis la Galati) pana in 1947, nu mai trezeste, in zilele noastre, prea multe amintiri romanilor.

Potrivit volumului mentionat, in anul 1908, doctorul N. Stavrescu intocmeste, la comanda primariei, un „raport de hygiena al orasului Galati pe anul 1907”, document din care razbat catre public detalii foarte interesante despre organizarea fabricii Ploll si despre fluxul de productie a berii. inca din preambului raportului, aflam ca ca malul Dunarii aluneca in fluviu inca din acea vreme (deci problemele actuale cu stabilitatea terenului la Galati sunt mult mai vechi decat se credea). Apoi, pe fondul problemei medicul critica o serie de detalii legate de canalizarea cam proasta si de faptul ca nu toate cazanele de fierberea bauturii avea capace, fapt pentru care in fiertura mai cadeu muste, soareci si alte vietati, insa detaliile tehnologice sunt cele care atrag atentia in mod deosebit.

Loading...

Se pare ca fabrica avea magazii mari, in care incapeau peste 150 de tone de orz (ca stoc permanent, avand in vedere ca Ploll facea pe atunci peste un milion de litri de bere pe an, pe care o imbutelia la butoaie, dar si la sticle), iar de acolo materia prima ajungea in doua bazine mari de cam opt tone fiecare, unde orzul statea trei zile la inmuiat. Apa era schimbata de doua ori pe zi, scrie Adevarul.

De acolo, materia prima era dusa in trei hale mari, unde se intindea intr-un strat uniform pentru a incolti. Apoi, orzul incoltit era dus intr-o cladire de uscare, fiind asezat pe niste site foarte mari prin care se pompa aer cald. Interesant este ca operatiunea incepea cu aer la 14 grade Celsius, dupa care la fiecare jumatate de ora se urca temperatura cu cate 4-5 grade, pana se ajungea la 56 de grade Celsius”, scrie istoricul Tudose Tatu, pe baza raportului doctorului Stavrescu.

In acest punct, materia prima practic se prajea si capata denumirea de „slata”. De aici, ajungea intr-o alta hala, unde un alt utilaj curata boabele de colti (mugurii de germinatie) si de praf, apoi „slata” se lasa sa se odihneasca circa 60 de zile, aceasta fiind, se pare marele secret al calitatii berii. Dupa aceea, orzul era macinat (utilajele erau marca „Nowak&Jahn” si erau aduse de la Praga, capitala europeana a berii pe atunci), iar produsul sfaramat grosier era apoi livrat la linia de fabricatie a berii. Bijuteria tehnologica a liniei era cazanul sferic de 5,5 tone, urmat de un amestecator de 11 tone si de „appleiterungsbatterie”.

Nu este foarte clar ce era aceasta din urma instalatie (este posibil ca doctorul sa fi scris gresit termenul), insa din context rezulta ca ar fi un fel de decantor cu filtre. Materia prima era fiarta in cazanul sferic de trei ori, apoi era amestecata cu hamei, dupa care se mai fierbea circa doua ore, apoi se facea limpezirea si filtrarea si, in cele din urma, racirea, caci era foarte important ca produsul sa ajunga rapid la temperatura de fermentare.

Cel putin asa consemneaza medicul Stavrescu in raportul sau. Instalatia de racire este descrisa ca un cilindru urias, cu numeroase alveole, peste care se prelingea berea (dispersata printr-un fel de sita) si isi scadea temperatura la nivelul celei ambientale. Sala de fermentare avea 10 cazi din lemn mari de cate 2.500 de litri, in care berea se desavarsea, capatand tarie alcoolica si aciditate.

„Din sala de fermentatie, lichidul era dus prin niste conducte in pivnitele fabricii (care erau pe doua niveluri), acolo unde existau utilajele de filtrare, dar si sute de butoaie din lemn (cu capacitatea de 2.500 de litri fiecare), precum si ghetaria, facilitate absolut necesara unei fabrici performante”, continua descrierea fabricii. La capatul fluxului de productie era sala de imbuteliere, care se facea in sticle de un litru sau in butoaie de 100 si 200 de litri. Fabrica avea in oras mai multe carciumi proprii, dar si un serviciu de livrare, care folosea o duzina de perechi de cai (24 de animale), o duzina de perechi de boi si doua duzini de care mari, cabriolete si trasuri. seful productiei era un ceh pe nume Nowacek (adus special din Bohemia), care avea la dispozitie, pentru a pune in miscare totul, doua motoare cu abur – unul de 12 si altul de 8 cai (motoare foarte puternice pentru acele vremuri) – precum si in jur de 30 de angajati, dintre care mai mult de o treime erau mesteri germani si cehi.

loading...
loading...
Loading...
Spre TOP