Stiri Romania

Adevarul despre moartea lui Brancusi! „Sunt in fata perdelei celei negre. Vreau sa mor!”

Despre ultimele clipe de viata ale marelui sculptor Constantin Brancusi s-a scris mult. Insa, doar prietenii care i-au fost alaturi pana si-a dat sufletul – romani, la randul lor – i-au inteles cu adevarat durerea. Departe de tara si de locurile natale pe care le iubea mai mult decat orice pe lume, Brancusi a murit cu dorul de Hobita, satul lui natal, in inima.

Dupa moartea sculptorului, prietenii lui, ale caror marturii au fost adunate de Dumitru Daba, in cartea „in cautarea lui Brancusi”, povesteau ca muribundul privea cu nostalgie albumele cu fotografii de la Hobita, satul gorjean in care a vazut lumina zilei, pe 19 februarie 1876. Era singurul lui regret: ca nu va mai apuca sa-si revada casa in care a copilarit.

Marturisirea i-o face arhiepiscopului Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxa din Paris, atunci cand s-a spovedit si s-a impartasit pentru ultima oara. Se spune ca marele sculptor, creator de geniu, a fost un om cu mare frica de Dumnezeu, arata A1.

Loading...

„Mor cu inima intristata pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea”, i-a spus Brancusi slujitorului Domnului.

Desi bolnav, Brancusi a refuzat sa fie dus la spital. Simtea ca moare. A hotarat sa ramana acasa, cerand ca patul sau sa fie mutat din camera lui obisnuita in atelierul in care a sculptat peste 40 de ani.

„Sunt in fata perdelei celei negre. Nimic nu ma mai intereseaza. Vreau sa mor. (…) stiu ca mi-a sosit clipa cea de pe urma.  Timpul nu inseamna nimic – este nimic. Ceea ce ai facut e important”, sunt cuvintele pe care sculptorul le-ar fi rostit inainte sa inchida ochii. Eugen Jebeleanu, poet care l-a vizitat pe Brancusi la Paris in nenumarate randuri, si-l aduce aminte ca fiind extrem de slabit, cu mainile intepenite si incapabil sa intoarca capul sau sa ridice vreo mana.

A fost ingropat in Cimitirul Montparnasse din Paris, iar mormantul este marcat pe lista personalitatilor la numarul 74.

Brancusi a plecat pe lumea cealalta cu simplitatea cu care a trait, mormantul simplu, alb, fara monument sau cruce, o oglinda in fond a existentei lipsite de fast pe care a dus-o. Interesant e ca in cimitirul parizian exista o sculptura de-a romanului, dar – in mod paradoxal – nu la capataiul lui.

„Sarutul” lui Brancusi vegheaza somnul de veci a unei  tinere rusoaice care s-a sinucis dupa o poveste furtunoasa de dragoste cu un prieten de-al lui Brancusi, doctorul Solomon Basile Marbe. Dupa moartea fetei, barbatul i-a cerut sculptorului roman sa toarne in piatra dragostea pe care i-a purtat-o rusoaicei.

loading...
loading...
Loading...
Spre TOP