Stiri Romania

Povestea neromantata a lui Aurel Vlaicu! “S-a luat la intrecere cu acceleratul, pe care l-a depasit”

Sunt 105 ani de cand Vlaicu a incercat sa treaca Muntii Carpati cu un aeroplan, ”Vlaicu II”. Zborul demonstrativ pe care l-a efectuat Aurel Vlaicu la Alba Iulia in august 1912, atunci cand ‘s-a luat la intrecere cu acceleratul, pe care l-a intrecut’, a fost readus in atentia romanilor printr-o macheta la scara reala a aparatului.

Aceasta macheta a aeroplanului pentru care Aurel Vlaicu a fost medaliat in 1912 la Aspern si cu care s-a prabusit langa Campina, la 13 septembrie 1913, in timp ce incerca sa treaca Carpatii, a fost expusa in Piata Cetatii din Alba Iulia, in cadrul unui eveniment organizat de Fundatia Aerospatiala Romana, Asociatia A.R.P.A. “Aurel Vlaicu’ si Fundatia ‘1 Decembrie 1918 pentru Unitatea si Integritatea Romaniei’.

Cu acest prilej a fost prezentata o expozitie in imagini despre viata si activitatea inginerului si pilotului Aurel Vlaicu. Totodata, au fost prezentate publicului informatii despre zborul demonstrativ pe care l-a efectuat Aurel Vlaicu la Alba Iulia in 5 august 1912, atunci cand ‘s-a luat la intrecere cu acceleratul, pe care l-a intrecut’, dupa cum a mentionat Gheorghe Coman, initiatorul realizarii acestei machete scara 1:1 a avionului Vlaicu II.

Vlaicu a zburat aproximativ 40 de minute pe deasupra cetatii lui Mihai si deasupra Campiei pe care au trosnit, candva, oasele lui Horia si Closca zdrobiti cu roata, arata A1.

”Aurel Vlaicu l-a facut la scoala Superioara de Arte si Meserii in trei-patru luni. Noua ne-a luat mai mult. Ideea mi-a apartinut. in 2004 am inceput constructia si aproape doi ani de zile ne-a luat. Cele mai multe probleme le-am avut cu motorul. (…). Am respectat geometria, dimensiunile, aerodinamica. Au fost doar mici modificari din cauza motorului”, a explicat inginer Gheorghe Coman.

Citeste si:  Un cercetator roman de la MIT dezvolta, impreuna cu Lamborghini, o masina care se repara singura!

Replica, realizata la ROMAERO dupa proiectul initial, a fost medaliata cu bronz in 2009, la Jocurile Mondiale Aeronautice de la Torino. Chiar daca initial s-a dorit sa se poata si zbura cu aceasta replica, din cauza potentialelor riscuri s-a renuntat la idee, fiind posibil doar rulajul la sol.

Aeroplanul are o anvergura de 10 metri, lungime de 11 metri, inaltime de 4,10 metri si greutate de 420 kilograme. Originalul a zburat intre iunie 1910 si 13 septembrie 1913.

In 1912, dupa ce a participat la Concursul aviatic international de la Aspern-Viena, in compania unor celebri piloti ai timpului, unde a obtinut premiul I pentru aruncarea unui proiectil la tinta, de la o inaltime de 300 metri, si premiul al II-lea, dupa cunoscutul pilot francez Roland Garros, pentru aterizarea la punct fix, Vlaicu a intreprins un turneu prin Ardeal. El a ajuns, in august 1912, inclusiv la Alba Iulia.

Aurel Vlaicu s-a nascut la 19 noiembrie 1882, la Bintinti, in judetul Hunedoara. A avut de la o varsta frageda inclinatii catre tehnica. in perioada liceului, Vlaicu a fost foarte preocupat de problema zborului mecanic, construind diferite mecanisme si modele de planoare. A urmat cursuri tehnice superioare la Viena si Munchen, perioada in care a elaborat proiectul unui avion.

Citeste si:  Povestea romanului care a pedalat peste 21.500 de kilometri, in 19 tari! Va ajunge la capatul lumii la inceputul anului viitor! A plecat cu o mie de dolari si un tricolor!

Revine in tara, in satul natal Bintinti, iar aici proiecteaza si construieste unul dintre primele planoare romanesti, numit Vlaicu-1909, cu care efectueaza mai multe zboruri demonstrative.

In toamna anului 1909 se muta in Bucuresti, fiind angajat ca inginer in cadrul Arsenalului Armatei, iar cu sprijinul acestuia incepe constructia aeroplanului. Lucrand asiduu impreuna cu muncitorii si cu alti ingineri, Vlaicu termina de construit, la inceputul lunii iunie 1910, aparatul cunoscut sub denumirea ”Vlaicu I”.

Pentru prima data a scos aeroplanul sau pe camp la 16 iunie 1910, dar cele doua incercari de a-l ridica de la sol au esuat (din cauza unei mici defectiuni la motor, respectiv din cauza unei probleme ce privea comenzile aripilor aparatului). A doua zi, la 17 iunie 1910, Vlaicu si-a scos din nou aeroplanul pe campul de la Cotroceni si, ajutat de prietenii sai, a pornit motorul aparatului. Dupa doua incercari nereusite, in care a rulat fara sa se inalte, motivand faptul ca nu actionase cum trebuie comenzile aparatului, Vlaicu face o a treia incercare, de data aceasta cu succes.

Fericit ca isi realizase visul, Aurel Vlaicu avea sa declare intr-un articol: “Bucuria cea mai mare, insa, am simtit-o cand am zburat pentru prima oara la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i inchipuiam mai inalti ca inaltimea la care ma ridicasem eu. Fiindca patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care imi consacra masina. Zburasem. si asta era principalul.”

Citeste si:  Un vasluian a intrat in topul milionarilor romani! A jucat 150 de lei si va incasa aproape doua milioane de euro!

A doua zi dupa primul sau zbor, gazetele vremii publicau senzationala stire a zborului executat de primul avion romanesc, inventat, construit si pilotat de un roman.

Aurel Vlaicu a creat in 1911 o varianta imbunatatita — ”Vlaicu II”

In 1912-1913 a proiectat avionul ”Vlaicu III”, primul avion de constructie metalica din lume, pe care insa nu a mai apucat sa-l construiasca. Aurel Vlaicu si-a pierdut viata in urma prabusirii cu avionul Vlaicu II, langa Campina, la 13 septembrie 1913, in timp ce incerca sa treaca Carpatii. A fost inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.

Alaturi de Henri Coanda, de Traian Vuia si de alte nume celebre, Aurel Vlaicu poate fi considerat unul dintre precursorii aeronauticii moderne si unul dintre parintii aviatiei mondiale.

Avioanele construite de el se deosebeau de cele straine prin forma de sageata a corpului, dispunerea in fata a profundorului si a carmelor, aripa cu profil variabil, care in zbor lua forma apropiata de cea optima, prezenta a doua elice in tandem, care, invartindu-se in sensuri contrare, isi compensau reciproc cuplul de torsiune, prezenta trenului de aterizare cu roti independente, precum si aceea a reductorului dintre motor si elice.

Caracteristic pentru avioanele sale era, de asemenea, faptul ca pilotul avea camp de vedere liber in toate directiile.

loading...
loading...
Spre TOP