Stiri Romania

Povestea neromantata a Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu! “N-am putut sa fac mai mult decat sa car gloante cu fusta”

Ecaterina Teodoroiu si-a primit porecla de ”Eroina de la Jiu”, dupa ce s-a aliniat in randul barbatilor ce si-au sacrificat viata pe campul de lupta. Ea, femeie, prima ”ofiter” in armata romana. Murea la 23 de ani, pe 22 august 1917.

Ecaterina Teodoroiu, pe numele sau adevarat Catalina Toderoiu, s-a nascut la 14 ianuarie 1894, intr-o familie de tarani din comuna Vadeni, judetul Gorj. Se spune, totusi, ca data sa de nastere este stipulata in registrul satului a fi ziua de 17.

”A urmat regulat la cursuri, sorbindu-le cu nesat. in special Istoria romanilor o impresiona profund. Nicio vorba din ceea ce povesteam elevilor la aceasta materie ea nu o pierdea”, consemna directorul gimnaziului din Targu Jiu, stefan Bobancu, acolo unde eleva Catalina Toderoiu lua primele lectii de istorie.

Parintii ei, Vasile si Elena Toderoiu, au avut opt copii: Nicolae (cel mai mare dintre frati, care avea sa devina sergent si care va cadea in luptele din 1916), Elisaveta, Catalina, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile si Sabina.

Primele clase primare le-a urmat la scoala din localitatea-i natala, Vadeni, pana 1903. Apoi s-a mutat la Targu Jiu, unde a stat doi ani. Acolo a inceput iubirea si interesul pentru istorie. Istoria Romanilor.

Directorul gimnaziului din Targu Jiu, stefan Bobancu, profesor de istorie, a consemnat despre eleva sa din Vadeni ca ”a urmat regulat la cursuri, sorbindu-le cu nesat. in special Istoria romanilor o impresiona profund. Faptele de arme ale inaintasilor erau urmarite de ea cu insufletire si nicio vorba din ceea ce povesteam elevilor la aceasta materie ea nu o pierdea”.
Firea de artist n-a ocolit-o. A studiat vioara si iubea sa cante ori de cate ori mergea acasa, la Vadeni. Liceul l-a facut la Bucuresti, pana-n vara lui 1916. Semnaturi ale ei, din albumul de amintiri, stau dovada in arhiva liceului ca n-a vrut sa ramana Catalina. Se semna Lili Toderoiu, Lili Teodoroiu, apoi Ecaterina Teodoroiu.

A plecat, apoi, la Bucuresti, iar cea devenita ​Ecaterina se inscrie la o scoala de infiermiere. Tot aici face parte dintre cele dintai cercetase de sub comanda Arethiei Pitesteanu. Apoi, in vacanta din vara anului 1916, incepand din luna iunie pana in august, Ecaterina s-a intors in Gorj, regasind la Targu Jiu cohorta de cercetasi ”Domnul Tudor”, in care activeaza sub conducerea lui Liviu D. Teiusanu.

Citeste si:  Ministrul Apararii demisioneaza! Cum explica premierul situatia cu banii pentru militari!

”Faceam clasa 5-a de liceu la Bucuresti cand cu ocazia razboiului din 1913 m-am inscris in prima asociatie a cercetaselor romance (…) La decretarea mobilizarii in august 1916 am fost intrebuintata ca cercetasa la ingrijirea ranitilor in Tg. Jiu (…)”, avea sa noteze mai tarziu ”Eroina de la Jiu”.

Tot in acea vara a lui 1916, ea si toti cercetasii colegi au fost chemati la sediul Crucii Rosii din Targu-Jiu, acolo unde au fost anuntati ca vor fi repartizati la spitalele din zona pentru activitate de voluntariat. ”Odata cu inceperea razboiului, am intalnit-o de cateva ori ca cercetas in spatele frontului, trecand in Transilvania si tinandu-se dupa unitatea fratelui ei (…) I s-a interzis de a mai calca in regiunea de brancardieri sau infirmieri, conform unui ordin sosit la corpuri atunci (…)” , marturisea instructorul cercetasilor, Liviu Teiusanu, in memoriile sale.

A continuat sa ingrijeasca ranitii care erau transportati cu ambulanta si, de asemenea, sa ajute la spitalul militar din Targu Jiu. Potrivit unor informatii, citate de Agerpres, generalul Dragalina a intalnit o ambulanta cu raniti, in care se afla si Ecaterina Teodoroiu. intreband-o pe tanara cine este, aceasta i-ar fi raspuns: ”Sunt infirmiera voluntara, ma numesc Catalina Teodoroiu. tara este in primejdie… Nu m-a lasat inima sa stau deoparte”, iar generalul Dragalina a felicitat-o, spunandu-i ca este ”o adevarata eroina”.

in tot acest timp cat s-a aflat la capataiul ranitilor, in spitalele din Targu-Jiu si Iasi, Ecaterina isi lua cate un moment de respiro pentru a-si rota impresiile intr-un micut carnetel de buzunar.

In octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu ajunge la Podul Jiului. Facea parte din echipa cercetasilor. Din insemnele ei din carnetel sta scris faptul ca, odata ce a observat patrunderea soldatilor germani pe Podul Jiului, i-a alertat pe soldati: ”PUNEtI MaNA PE ARME!”, a fost indemnul de lupta. ”(…) La aceasta victorie, adica la alungarea lor si la lupta de la dig, n-am putut sa fac mai mult decat sa car gloante cu fusta la soldatii militieni, gardisti si cercetasi, ca sa tina piept inamicului. Tot aci am scapat viata la trei soldati care fiind loviti si ametiti cazusera in apa Jiului; i-am scos si i-am dus la spital (…)”.

Citeste si:  100 de ani de la Batalia de la Marasti! Prima mare victorie din istoria Armatei Romane!

in anul 1916, Ecaterina Teodoroiu s-a prezentat la comandantul Jippa al Regimentului 18, din cadrul Diviziei I, si a cerut sa lupte pe front, cu fratele ei Nicolae. Referindu-se la acea zi, capitanul Liviu Teiusanu scria: ”Am intalnit in drum pe domnisoara Teodoroiu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai ii arata cum se incarca arma, ochirea si punerea baionetei. De aci inainte cercetasa Teodoroiu Ecaterina a luptat cu arma in mana langa fratele sau, constituind un adevarat exemplu eroic pentru soldati”.

Fratele Ecaterinei Teodoroiu murea in acel an, in luptele de la Simbotin. Pierderea fratelui n-a facut-o sa renunte la front. Din contra. Ecaterina Teodoroiu vrea sa se inroleze din nou si cere sa faca parte din aceeasi companie in care luptase fratele sau. in zadar i s-a cerut sa incerce sa se razgandeasca. A replicat: ”NU, lasati-ma sa lupt!”.

A participat la contraofensiva trupelor romane din zona Filiasi, unde a fost ranita de schijele unui obuz, fiindu-i fracturate, dupa cum ea insasi marturiseste, ”tibia si coapsa stanga” si fiind ranita si la umar. A fost dusa la spital in Craiova, apoi evacuata la Bucuresti si apoi, dupa evacuarea Bucurestilor, la Iasi. in ianuarie 1917 paraseste spitalul din Iasi, apoi, conform propriilor relatari dintr-un manuscris, s-a prezentat la Compania a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a ingrijit soldatii bolnavi. in martie 1917 primeste, pentru activitatea sa ca cercetas, Ordinul ”Virtutea cercetaseasca in aur de razboi”, iar pentru faptele ostasesti, de front, i se acorda ”Virtutea Militara de Razboi” clasa a II-a si gradul de sublocotenen

Citeste si:  Departamentul de Stat al SUA aproba vanzarea catre Romania de sisteme americane de rachete, in valoare de peste un miliard de dolari!

Dupa ce a fost ridicata la gradul de sublocotenent, ”Eroina de la Jiu” a primit, tot la cerere, comanda unui pluton, pe care-l urmeaza in zona Codaesti-Vaslui, pentru pregatiri de lupta. Unul dintre comandantii sai nota despre Ecaterina Teodoroiu ca aceasta ”mergea pe jos, langa doi ofiteri calari, cu arma la banduliera, cu tot echipamentul ingreutor al unui soldat, desi gradul ei ofiteresc o scutea de aceasta (…)”.

inca o incercare a soldatilor de a o determina sa treaca dincolo de linia frontului a fost in zadar. Raspunsul ei a fost de neclintit: ”Nu ma lasati sa lupt, ma impusc”. La apelul repetat al comandantului diviziei, al comandantului de brigada si al comandantului de regiment de a nu intra in luptele de la Muncelu, Ecaterina Teodoroiu a raspuns: ”Merg sa lupt alaturi de soldatii din regiment contra dusmanilor Romaniei si sa contribui si eu la intregirea neamului”.

Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu avea sa cada eroic la datorie in batalia de la Varnita si Muncelu, unde armata romana a oprit actiunea ofensiva a armatei germano-austro-ungare. in seara zilei de 22 august Ecaterina Teodoroiu se afla cu plutonul ei in transee, pe Dealul Secului, deasupra paraului Zabrauciorul, in zona Muncelului. A vazut de departe inamicul si a strigat cu toti plamanii catre ostasi sa deschida focul si sa inceapa atacul. Momentul de eroism se s-a sfarsit nici macar dupa ce doua gloante au lovit-o direct in inima. Cazuta la pamant, in ultimele clipe de viata, a rostit catre ostasi: ”inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!”

A fost inmormantata cu parada militara la 23 august 1917, in valea Zabrauciorului, alaturi de capitanul Dumitru Morjan, un alt gorjean, cazut la datorie cu o zi inainte, in fruntea Companiei a 6-a, arata A1.

loading...
loading...
Spre TOP