Stiri Romania

Maresalul Ion Antonescu catre sotia Maria, inainte de executie! “Ultima mea dorinta este ca tu sa traiesti”

Procesul in care maresalul Ion Antonescu a fost condamnat la moarte a fost denumit de regimul comunist „Procesul marilor criminali de razboi“. Procedura judiciara a inceput pe 1 mai 1946 si a durat pana la 17 mai, cand a fost pronuntata sentinta prin care maresalul Antonescu a fost condamnat la moarte.

Sotia sa, Maria, se afla si ea dupa gratii. Fusese arestata imediat dupa intemnitarea maresalului. A fost dusa, initial, in celebra inchisoare a NKVD-ului de la Lublianka. Maria Antonescu a fost adusa in tara in acelasi tren cu sotul ei, dupa care a fost intemnitata in subsolul doi al Ministerului de Interne, care se transformase in inchisoare pentru detinutii mai importanti.

Inainte de a fi executat, maresalului Ion Antonescu i se indeplineste o ultima dorinta: o intalnire cu sotia sa, pe care o alinta Rica.
Maresalul a incercat sa-si limpezeasca gandurile si le-a asternut intr-o scrisoare. I-a repetat sotiei sale continutul scrisorii la ultima intalnire dintre cei doi de la fortul Jilava, scrie Adevarul.

Citeste si:  Cel mai cumplit si inventiv tortionar din puscariile comuniste! Tortura cu predilectie intelectuali si preoti!

in scrisoarea adresata sotiei sale, Ion Antonescu vorbeste despre dragostea de tara si-i explica sotiei sale decizia de a fi ingropat in locul natal, alaturi de cei din familia sa. De asemenea, maresalul ii recomanda Ricai sa se retraga intr-o manastire:

„Scumpa mea Rica, Am stat cu capul sus si fara teama in fata judecatii, dupa cum stau si-n fata Justitiei Supreme. Asa sa stai si tu! Nimeni in aceasta tara nu a servit poporul de jos cu atata dragoste, pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la munca pana la banul nostru, de la suflet, la viata noastra, fara a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui patimasa, de azi, nu ne injoseste si nu ne atinge. Judecata lui de maine va fi dreapta si ne va inalta. Sunt pregatit sa mor, dupa cum am fost pregatit sa sufar. Dupa cum si viata mea, toata viata mea, mai ales in cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost inaltatoare. imprejurarile si oamenii nu ne-au ingaduit sa facem binele pe care impreuna am dorit cu atata pasiune sa-l facem tarii noastre. Suprema vointa a decis altfel. «Am fost un invins», au fost si altii…, multi altii. Dupa dreapta judecata, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune si pe noi. Popoarele in toate timpurile si peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic si nu regreta nimic. Sa raspundem la ura cu iubire, la bine cu mangaiere, la nedreptate cu iertare. Ultima mea dorinta este ca tu sa traiesti. Retrage-te intr-o manastire. Acolo vei gasi linistea necesara sufletului si bucata de paine care azi nu o mai poti plati. Am sa rog sa fiu ingropat langa ai mei, care mi-au fost strabuni si calauzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi intre cei cu care am copilarit si cu care am cunoscut si durerile si lipsurile. imprejurarile ne-au indepartat viata de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodata. Poate vei gandi ca tot acolo langa mine trebuie sa fie si ultimul tau locas. Scoborand in mormant, eu azi, tu maine, ne vom inalta, sunt sigur, acolo unde va fi singura si dreapta rasplata. Te strang in bratele mele cu caldura. Te imbratisez cu dragoste. Nici o lacrima! Ion.»

Citeste si:  Ce numere speciale aveau la masini comunistii de rang inalt inainte de 1989!
loading...
loading...
Spre TOP