Sanatate

A presarat cimbru peste mancare! Ce a urmat apoi este incredibil!

cimbru

Cimbrul este unul dintre cele mai sanatoase plante aromatice, iar motivele pentru care aceasta planta nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia ta vor fi prezentate in randurile urmatoare.

Apreciat inca din Evul Mediu pentru aromatizarea mancarurilor, dar mai ales pentru uleiul eteric, care devenise aproape un panaceu, capabil sa vindece multe din molimele ce au decimat populatiile, cimbrul de gradina este si astazi o planta intens utilizata in fitoterapie. Cura cu cimbru previne bolile cardiovasculare, inclusiv presiunea arteriala si tromboflebitele, prin reducerea concentratiilor de colesterol si trigliceride din sange.

In toate gradinile de legume exista parcele mici cu cimbru care radiaza, in jur, un miros puternic aromat. Planta este originara din sudul Europei si nordul Africii, fiind mult cultivata in Spania, Franta, Maroc, Portu­galia, Italia si Grecia. Treptat, culturile de cimbru s-au extins in Balcani, Rusia, Germania, Iran, India, Africa de Sud si America de Nord.

Sub denumirea stiintifica de Satureja hortensis (familia Labiatae), are in vorbirea populara mai multe denumiri: cimbrisor grecesc, cimbru mirositor, iarba-cucului, lamaioara, lamaita. Cimbrul a fost cultivat inca din Antichitate, mai intai pentru virtutile medicinale si apoi ca planta condimentara.

In Evul Mediu era mult apreciata in bucatariile manastiresti pentru aromatizarea mancarurilor grase, fiind adaugat numai dupa terminarea fierberii pentru a evita aparitia gustului amar. In acea perioada, uleiul eteric de cimbru devenise un panaceu, capabil sa vindece multe din molimele care au decimat populatiile (ciuma, holera, tuberculoza pulmonara, friguri galbene).

Citeste si:  Aceasta este dieta potrivita daca vrei sa scapi de pietrele la rinichi!

In Romania se cultiva in toate zonele naturale, de la campie pana la munte.

Cimbrul de gradina este o planta erbacee, anuala, cu tulpi­na inalta de 10-30 cm, de culoare verde-rosiatica, lignificata la baza. Frunzele sunt linear-lanceolate, opuse, glabre, cu margini intregi.

Florile mici au petale de culoare violacee, cu pete purpurii pe partea interioara. Inflorirea este esalonata din iulie pana in septembrie. Fructul este o nucula bruna sau cenusiu-verzuie.

O specie cu caractere asemanatoare este cimbrul de munte – Satureja montana, care creste pana la altitudinea de 1500 m, pe terenuri calcaroase, aride.

In scopuri alimentare si terapeutice, se utilizeaza partea aeriana, cu ramuri tinere, nelignificate, care se recolteaza in timpul infloririi, prin taiere la 7-8 cm de la sol. Se usuca la umbra, in poduri bine aerisite sau in uscatorii cu aer cald, la maximum 33-35 grade C, pentru a evita evaporarea uleiului eteric. Dupa uscare, pastreaza un miros aromatic, placut, mai pronuntat dupa frecare in maini.

Importanta continutului biochimic

Aroma frunzelor si florilor este data, in primul rand, de uleiul eteric, aflat in cantitate de 0,7-1%, daca recoltarea se face in timpul infloririi. Prin distilare, uleiul volatil are culoare rosie, iar prin redistilare devine incolor, cu miros puternic aromat. Din semintele uscate, uleiul volatil se obtine prin antrenare cu aburi sub presiune in cantitate de 2-7%, fiind un lichid galben, cu tendinta de cristalizare.

Citeste si:  Secretul care te poate ajuta sa scapi de riduri – Vei avea un ten superb in doar cateva zile daca faci asta!

In afara uleiului eteric mai exista: taninuri (4-8%), acizi triterpenici liberi, flavonoide, saponine, mucilagii, rezine, fitosterine.

Proprietatile terapeutice

Proprietatile terapeutice ale cimbrului de gradina se afla in stransa legatura cu marea diver­sitate a componentele biochimice existente in plante.

– antiseptice, antifungice, bactericide, antihelmintice;

– astringente (datorita taninurilor), stomahice, antidiareice, carminative, coleretice;

– expectorante, calmotusive;

– antireumatice, antinevralgice.

In uz intern, preparatele din cimbru actioneaza in urmatoarele afectiuni:

– insuficienta hepatica, stimularea secretiei bilei, enterocolite, indigestii, diaree cronica si acuta, dureri abdominale cu crampe, balonari intestinale, paraziti intestinali (Giardia-lamblia) si lipsa poftei de mancare;

– bronsite cronice, astm bronsic, gripa, raceli, tuse convulsiva, laringita, traheita;

– migrene, stari febrile, nevralgii, oboseala;

– pielonefrite;

– dureri reumatice, artroze;

– anemie, convalescenta.

Cura cu preparate din cimbru ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare, inclusiv presiunea arteriala si tromboflebitele, prin reducerea concentratiilor de colesterol si trigliceride din sange.

In uz extern, cimbrul, sub diverse forme de administrare, are efecte vindecatoare in:

– boli reumatice, lumbago, guta;

– ulceratii cutanate (plagi, pete pe obraz, intepaturi de insecte);

– seboree, caderea parului (alopecie);

– rinosinuzite (inhalatii);

– nevralgii dentare (gargara).

Forme de utilizare

In alimentatie, herba de cimbru, macinata marunt, este folosita la condimentarea unor mancaruri greu digerabile (fasole, mazare, varza, ciuperci), la aromatizarea salatelor de legume, sosuri, fripturi de porc, vanat si peste prajit sau fiert, carnati, mezeluri, conserve, omleta, ochiuri, branzeturi, muraturi (din varza, gogonele, castraveti, gogosari).

Citeste si:  Aceasta licoare cu usturoi iti poate reintineri organismul!

In terapia medicala, cimbrul de gradina se foloseste sub diverse forme:

– infuzia preparata din do­ua-trei lingurite herba uscata si maruntita la 250 ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit 10 minute si se bea o cana pe zi, fractionata in doua-trei reprinze, avand efecte in diaree, stimularea apetitului, bronsite cronice, dureri de piept.

– decoctul (doua lingurite la 250 ml apa rece, cu fierbere cinci minute sau tinctura in alcool 400), care se folosesc impotriva durerilor de dinti, stomac si de piept.

In uz extern, este frecvent utilizat decoctul concentrat din amestec de cimbru, urzica vie, lipan si coaja de mesteacan, pentru frectionarea pielii capului, avand efecte impotriva caderii parului.

Baile calde de sezut cu decoct din amestec de cimbru si coada-soricelului sunt eficiente in tratarea tremurului la maini si picioare, nevralgii si leziuni ale coloanei vertebrale.

Uleiul eteric de cimbru sau formele separate de timol si carvacrol au proprietati antifungice, cu aplicatii contra infectiilor cutanate si in igiena bucala.

Alte utilizari

In unele tari (Mexic, Spania, Portugalia, Grecia) cimbrul de gradina este folosit la purificarea apei datorita proprietatilor anti­fungice si antibacteriene.

Uleiul eteric rectificat intra in unele compozitii de parfumerie, de tip fougere, precum si in aromatizarea unor paste de dinti, sapunuri, creme si detergenti.

Sursa: ziarullumina.ro

loading...
loading...
Spre TOP